:: wikimiki.org ::
| Categorie:Finlanda |
Categorie:FinlandaAceastă categorie cuprinde o listă de articole referitoare la Finlanda, Uniunea Europeană.
Subcategorii: Municipii în Finlanda
Categorie:Ţări în Europa
Categorie:Europa de Nord
Categorie:Ţările Uniunii Europene
ja:Category:フィンランド
ko:분류:핀란드
Finlanda
Finlanda este o ţară din Europa de Nord, membră a Uniunii Europene şi a zonei Euro. Se învecinează cu Rusia la est, cu Suedia la nord-vest şi Norvegia la nord.
Limbile oficiale sunt finlandeza şi suedeza (vezi suedeza în Finlanda).
Finlandeza este o limbă aglutinantă ce aparţine familiei de limbi ugro-finice, grup care cuprinde şi estoniana, lapona sau maghiara. Aceste limbi se deosebesc de alte limbi vorbite în Europa, pentru că alături de bască nu fac parte din limbile indo-europene.
Istorie
Articol principal : Istoria Finlandei
În Evul Mediu, regatul suedez a cucerit Finlanda şi s-a ocupat de creştinizarea acesteia.
În 1809, Finlanda a devenit un mare ducat în Imperiul Rus.
În 1917, profitând de dezordinea cauzată de revoluţia bolşevică, Finlanda şi-a declarat independenţa. Dezacordur'ile despre viitorul politic al ţării au condus la un război civil între Roşii şi Albi. Albii au câştigat.
Independenţa Finlandei a fost recunoscută în 1918.
În 1939, în virtutea acordurilor Molotov-Ribbentrop, URSS a emis un ultimatum Finlandei şi a atacat-o în urma refuzului acesteia. Acesta va deveni războiul iernii 1939 - 1940. Finlanda a pierdut 10% din teritoriu, dar şi-a păstrat independenţa, spre deosebire de alte state baltice.
Finlanda a aderat la Uniunea Europeană în 1995.
Politică
Articol principal : Politica Finlandei
Regiuni administrative
Articol principal : Regiunile administrative ale Finlandei
Finlanda este formată din 6 regiuni administrative (Lääni (sing.), lääniä (partitiv sing.), läänit (plural definit). Autoritatea regiunii administrative este o parte din puterea executivă centrală. Acesta este un sistem care nu s-a prea schimbat din 1634. În anul 1997 regiunile administrative au fost reorganizate şi din 12 regiuni au rămas doar 6. Acestea sunt următoarele (în română, finlandeză, suedeză şi capitala regiunii administrative în finlandeză şi suedeză):
- Finlanda de Sud, Etelä-Suomen lääni, Södra Finlands län. Hämeenlinna / Tavastehus
- Finlanda de Vest, Länsi-Suomen lääni, Västra Finlands län. Turku / Åbo
- Finlanda de Est, Itä-Suomen lääni, Östra Finlands län. Mikkeli / S:t Michel
- Oulu, Oulun lääni, Uleåborgs län. Oulu / Uleåborg
- Laponia, Lapin lääni, Lapplands län. Rovaniemi
- Åland, Ahvenanmaan lääni, Ålands län. Maarianhamina / Marienhamn
Insulele Åland sau Ahvenanmaa se bucură de un grad mare de autonomie. Singura limbă oficială este limba suedeză. Potrivit acordurilor internaţionale şi legilor finlandeze, guvernul din Åland îmbină legislaţia locală cu legislaţia generală a Finlandei. În afara bugetului local Insulele Åland se mai bucură şi de o parte din bugetul Finlandei care o reprezintă în relaţiile internaţionale. Insulele sunt complet demilitarizate şi nu fac parte din Uniunea Europeană chiar dacă moneda Insulelor este euro.
In capitala regiunii administrative funcţioneză Administratia regională Lääninhallitus / Länsstyrelse condusă de un Prefect Maaherra / Landshövding.
În afara celor 6 regiuni administrative Finlanda se mai împarte, în funcţie de situaţii, în 5 suuralue echivalentele provinciilor, în 21 de maakunta care sunt echivalentele regiunilor geografice. Mai este împărţită în 15 circi electorale vaalipiiri, 15 zone de gravitaţie a forţei de muncă työvoima- ja elinkeinokeskus care sunt de fapt provinciile istorice finlandeze şi care nu se suprapun circumscripţiilor electorale, 213 centre de gravitaţie economică şi culturală seutukunta şi, în sfârşit, în 992 de localităţi sau comune kunta. Comuna kunta, are ca subdiviziune satul kylä.
Finlanda, ţara pădurilor şi a lacurilor, este împărţită în numeroase ocoale silvice şi de vânătoare metsäpiiri. Brigadier al ocolului silvic este metsänhoitaja sau metsänvartija şi riistanhoitaja, responsabil-îngrijitor al vânatului.
Din punct de vedere militar, actualele 12 regiuni militare sotilaslääni (7 sept. 2004) se vor reduce, în curând, prin restructurare, la doar 7.
Biserica evanghelico-luterană are împărţire administrativă proprie: 9 hiippakunta, eparhie sau dieceză şi 576 de seurakunta parohie. O unitate administrativă mai veche era rovastikunta, protopopiat.
Tot învechite sunt şi următoarele unităţi administrative: vapaaherrakunta, comitat şi tuomiokunta, district jurdic devenit astăzi kihlakunta, district jurisdicţional sau al stării civile.
Geografie
Articol principal : Geografia Finlandei
Finlanda este ţara celor 1.000 de lacuri şi insule: 187.888 de lacuri şi 179.584 de insule mai precis. Peisajul finlandez este mai întâi de toate acoperit de puţine coline, punctul său cel mai înalt fiind Haltitunturi cu 1.328 m, din nordul extrem al Laponiei.
Faţadele maritime ale Finlandei se deschid la Marea Baltică, prin golful Botnic la vest şi golful Finic la sud.
Economie
Articol principal : Economia Finlandei
Finlanda are o economie bine industrializată, în mare parte de piaţă liberă, cu un PIB per capita asemănător celor din Regatul Unit, Franţa, Italia sau Germania. Finlanda este în prezent sediul social al Nokia, lider mondial în telefonia mobilă.
Demografie
Articol principal : Demografia Finlandei
Cultură
Articol principal : Cultura Finlandei
Vezi şi
- Pakkoruotsi
- Literatură finlandeză
- Alvar Aalto
- Jean Sibélius
- Listă de municipii din Finlanda
- Carl Gustaf Emil Mannerheim
Legături externe
- http://virtual.finland.fi/ Portalul administraţiei finlandeze
- http://www.visitfinland.com Biroul de turism al Finlandei
Categorie:Ţări în Europa
-
fiu-vro:Soomõ
[[got:
Uniunea Europeană
Uniunea Europeană (UE, vezi şi nume alternative) este o grupare politică, socială şi economică, dezvoltată în Europa, ce este compusă din 25 ţări.
Instituţii
Uniunea Europeană este compusă din 5 instituţii principale, plus câteva alte organisme cu funcţii specializate:
- Parlamentul European, care reprezintă cetăţenii Uniunii Europene, şi care este ales prin vot direct de către aceştia
- Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri), care reprezintă fiecare stat membru
- Comisia Europeană, care reprezintă interesele generale ale UE
- Curtea de justiţie a Comunităţii europene, care se îngrijeşte de respectarea legilor europene
- Curtea de conturi europeană, care verifică finanţarea activităţilor UE
Membri
În prezent există 25 de state membre, dintre care şase membri fondatori din 1952:
- ,
- ,
- ,
- ,
-
- .
Alte nouă sunt state care au aderat succesiv:
- 1973:
- ,
- ,
-
- 1981:
-
- 1986:
- ,
-
- 1995:
- ,
- ,
-
În final, pe 13 decembrie 2002 s-a decis că la 1 mai 2004 aderă:
- ,
- ,
- ,
- ,
- ,
- ,
- ,
- ,
- ,
- .
Alte patru ţări, Bulgaria, România, Croaţia şi Turcia (asociată din 1963 şi în uniune dogmală din 1996), sunt oficial candidate la aderarea la Uniunea Europeană. România şi Bulgaria vor deveni membri cu drepturi depline la 1 ianuarie 2007, dacă vor îndeplini criteriile de aderare şi dacă Tratatul de Aderare al Republicii Bulgare şi României va fi ratificat de către toate parlamentele naţioale ale statelor membre. Tratatul a fost semnat de reprezentanţii statelor membre UE şi de cei ai României şi Bulgariei la Abaţia Neumünster din Luxemburg la 25 aprilie 2005. Până în noiembrie 2005, 5 state ratificaseră tratatul.
Turcia este un candidat oficial la aderarea la Uniunea Europeană. Ambiţiile europene ale Turciei datează de la Acordurile de la Ankara din 1963. Turcia a început negocieri preliminare la 3 octombrie 2005. Totuşi, analiştii consideră ca această ţară nu va adera mai devreme de 2005, datorită numărului mare de reforme economice şi sociale care trebuie întreprinse. De la acordarea statutului de ţară candidată, Turcia a implementat reforme permanente în privinţa drepturilor omului, a abolit pedeapsa cu moartea, a oferit drepturi culturale minorităţii kurde, şi a avansat în rezolvarea diferendului cipriot. Totuşi, datorită diferenţelor religioase şi culturale în relaţie cu restul Europei, Turcia se loveşte de o opoziţie puternică din partea guvernelor conservatoare şi religioase ale statelor membre, în special Franţa, Germania, Austria, Grecia, Cipru şi Slovenia.
Croaţia este un alt stat candidat la aderare. Aderarea ar putea avea loc până în 2010, deşi procesul de aderare a fost încetinit printre altele de necooperarea Croaţiei cu Tribunal internaţional pentru crime de război de la Haga. La 9 noiembrie 2005, Comisia Europeană a recomandat acordarea statutului de candidat Macedoniei, devenind astfel cea de a treia republică care câştigă acest statut.
Trei dintre statele AELS (EFTA), Islanda, Liechtenstein şi Norvegia sunt membre ale Spaţiului Economic European (SEE/EEA), lucru care le permite participarea în cea mai mare parte a aspectelor pieţei unice a EU, fără să adere. Elveţia, cel de-al patrulea stat EFTA, a respins participarea în EEA printr-un referendum, dar a stabilit mai multe tratate bilaterale care au un rol similar.
Pentru a putea adapta instituţiile europene la o uniune cu 25 de state, au fost prevăzute câteva modificări în Tratatul de la Nisa, intrat în vigoare în 2003.
Teritoriul şi populaţia UE au crescut printre altele şi după reunificarea germană din 1990, în timp ce înainte fuseseră diminuate (mai ales suprafaţa) prin retragerea Groenlandei (parte a Danemarcăi) în 1985, după un referendum negativ.
Istorie
:Articol principal: Istoria Uniunii Europene
Tentative de unificare a naţiunilor europene au existat încă dinaintea apariţiei statelor naţionale moderne. Acum trei mii de ani, Europa era dominată de celţi, iar mai târziu a fost cucerită şi condusă de Imperiul Roman, centrat în Meditarană. Aceste uniuni timpurii au fost create cu forţa. Impreiul Franc al lui Carol cel Mare şi Sfântul Imperiu Roman au unit zone întinse sub o singură administraţie pentru sute ani. Uniunea vamală a lui Napoleon şi mai recentele cuceriri ale Germaniei naziste din anii 1940 au avut doar o existenţă tranzitorie.
Dată fiind diversitatea lingvistică şi culturală a Europei, aceste încercări au implicat de obicei ocupaţia militară a naţiunilor, conducând la instabilitate, altele au durat mii de ani şi au fost însoţite de porogrese economice şi tehnologice, aşa cum s-a întâmplat în timpul aşa-numitei Pax Romana, în cadrul Imperiului Roman. Una dintre primele propuneri pentru o unificare pacifică prin cooperare şi egalitatea statutului de membru a fost făcută de Victor Hugo în 1851. În urma catastrofelor provocate de primul şi al doilea război mondial, necesitatea formării unei (ce a devenit mai tărziu) Uniuni Euroepene a crescut, din cauza determinării de a reconstrui Europa şi de a elimina posbilitatea unui nou război. Acest sentiment a dus în cele din urmă la formarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului de către Germania (de vest), Franţa, Italia şi ţările din Benelux. Acest lucru a fost posibil prin semnarea în aprilie 1951 a Tratatului de la Paris, care a intrat în vigoare în iulie 1952.
Prima uniune vamală totală, cunoscută iniţial ca Comunitatea Economică Europeană (informal chiar şi Piaţa Comună), a fost creată prin Tratatul de la Roma în 1957 şi implementată la 1 ianuarie 1958. Aceasta din urmă s-a transformat în Comunitatea Europeană care este în prezent "primul pilon" al Uniunii Europene. UE a evoluat dintr-un organ comercial într-un parteneriat economic şi politic. Definitivarea Uniunii Europene s-a făcut prin ratificarea de către ansamblul ţărilor membre ale Comunităţii Europene a Tratatului de la Maastricht (Olanda), pe 7 februarie 1992. Ca preşedinte al Convenţiei pentru Viitorul Europei, fostul preşedinte francez Valéry Giscard d'Estaing a propus schimbarea numelui Uniunii Europene în Europa Unită, dar acest lucru nu a fost aprobat.
Integrarea României în Uniunea Europeană
:Articol principal: Cronologia integrării europene a României
România a fost prima ţară din Europa centrală şi de est care a avut relaţii oficiale cu Comunitatea Europeană. În 1974, o înţelegere a inclus România în Sistem Generalizat de Preferinţe al Comunităţii iar un acord asupra produselor industriale a fost semnat în 1980.
Relaţiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeană datează din 1990, urmând ca în 1991 să fie semnat un Acord de Comerţ şi Cooperare. Acordul european a intrat în funcţiune în februarie 1995. Prevederile comerciale au fost puse în aplicare începând din 1993 printr-un "Acord Interimar".
România a trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995.
În iulie 1997, Comisia şi-a publicat "Opinia asupra Solicitării României de a Deveni Membră a Uniunii Europene". În anul următor, a fost întocmit un "Raport privind Progresele României în Procesul de Aderare la Uniunea Europeană". În următorul raport, publicat în octombrie 1999, Comisia a recomandat începerea negocierilor de aderare cu România (cu condiţia îmbunătăţirii situaţiei copiilor instituţionalizaţi şi pregătirea unei strategii economice pe termen mediu).
După decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999, negocierile de aderare cu România au început la 15 februarie 2000 (starea negocierilor).
Obiectivul României este de a obţine statutul de membru cu drepturi depline în 2007. La summit-ul de la Thessaloniki (Salonic) din 2004 s-a declarat că Uniunea Europeană sprijină acest obiectiv.
În Raportul de ţară din 2003, întocmit de baroana Emma Nicholson, parlamentară europeană în grupul popularilor creştin-democraţi, se menţionează că "Finalizarea negocierilor de aderare la sfârşitul lui 2004 şi integrarea în 2007 sunt imposibile dacă România nu rezolvă două probleme structurale endemice: eradicarea corupţiei şi punerea în aplicare a reformei". Recomandările destinate autorităţilor române privesc: măsurile anticorupţie, independenţa şi funcţionarea sistemului judiciar, libertatea presei, stoparea abuzurilor politiei.
Amendamentul 19 al aceluiaşi raport a dat cele mai multe emoţii la Bucureşti, deoarece în acesta se propunea iniţial suspendarea negocierilor cu România. "Parlamentul European cere Comisiei o analiză detaliată şi o monitorizare permanentă a problemelor menţionate în raport şi raportarea acestora către parlament. Prin urmare, recomandă Comisiei şi Consiliului să reorienteze strategia de aderare a României, pentru a îndruma această ţară către un stat de drept. (...) Cere Comisiei să stabilească de urgenţă un plan pentru o monitorizare mai bună şi mai eficientă a implementării acelei părţi a legislaţiei europene deja adoptate de România, în special în ceea ce priveşte justiţia şi afacerile interne", se arată în amendament.
După dezbaterea din Parlamentul European, raportului i s-a dat câştig de cauză, însă s-au realizat câteva schimbări care au moderat tonul acestuia. România a reacţionat imediat prin realizarea unui plan de acţiune pentru anii dinaintea aderării. Până la sfârşitul anului şi pe parcursul anului 2004, Uniunea Europeană a dat semnale bune în privinţa României iar la summit-ul de la Bruxelles din 2004, primul al uniunii lărgite, România a primit asigurări că face parte din primul val al extinderii alături de Bulgaria şi celălalte 10 state care au aderat la 1 mai la Uniune şi că Uniunea Europeană are în vedere integrarea acesteia la 1 ianuarie 2007, conform planului.
România a încheiat negocierile de aderare la summitul UE de iarnă de la Bruxelles din 17 decembrie 2004. În acelaşi summit s-a stabilit luna aprilie 2005 pentru semnarea tratatului de aderare cu România şi Bulgaria, urmând ca cele două ţări să adere la 1 ianuarie 2007, cu excepţia cazului în care sunt raportate încălcări grave ale acordurilor stabilite, caz în care aderarea va fi amânată cu un an, până la 1 ianuarie 2008 (clauze de salvgardare).
Structura UE
Parlamentul European
:Articol principal: Parlamentul European
Parlamentul European cu sediul la Strasbourg este adunarea reprezentativă a 374 milioane de locuitori ai Uniunii Europene, şi după extinderea Uniunii Europene din 2004 a 450 de milioane de europeni. În mare, tendinţele europene din statele membre se reflectă în fracţiunile politice de pe scena europeană.
Parlamentul are trei puteri importante:
- Puterea legislativă reprezintă adoptarea legilor europene (foi de parcurs, ordonanţe, decizii).
- Puterea bugetară, deci poate să exercite o influenţă asupra cheltuelilor comunităţii.
- Puterea de supraveghere democratică, se exercită asupra Comisiei Europene. PE îşi spune părerea despre numirea membrilor comisiei şi poate să depună o moţiune împotriva acesteia.
Din 2005, România are 35 de observatori în parlament, iar în 2007, numărul acestora va scădea la 33, dar aceştia vor primi drepturi egale cu cele ale oricăror parlamentari europeni.
Însemnele Uniunii Europene
:Articol principal: Însemnele Uniunii Europene
Simbolurile Uniunii Europene se referă la drapelul, imnul, deviza şi moneda acesteia, lucruri care sunt specificate în Articolul IV-1 din proiectul de constituţie europeană. Astfel, drapelul Uniunii este un cerc format din doisprezece stele, pe fond albastru, imnul este extras din Simfonia a 9-a, Odă Bucuriei de Ludwig van Beethoven, deviza este Unită în diversitate, iar moneda acesteia este euro.
Constituţia Europeană
:Articol principal: Constituţia europeană
Pe 18 iulie 2003, proiectul final al tratatului constituţional (oficial Tratat de instituire a unei Constituţii pentru Europa) pentru Uniunea Europeană a fost publicat în Praesidiumul Convenţiei pentru Viitorul Europei.
Vezi şi: Europa, Euro, Extinderea Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană, Negocierile cu România
Economia UE
: Articol principal: Economia Uniunii Europene
Economia Uniunii Europene
Dacă uniunea este luată ca o entitate de sine stătătoare, Uniunea Europeană are cea mai mare economie din lume cu un produs intern brut în 2004 de 11,723,816 (PPC). Este preconizat ca economia UE să crească în următorul deceniu, prin aderarea unor state noi - în special datorită faptului că noile state sunt de obicei mai sărace ca media europeană, urmând ca rapida creştere a PIB-ului în interiorul uniunii să contribuie la dinamica Europei unite. Totuşi, se estimează că zona Euro va creşte doar cu puţin peste 1 la sută pe an [http://www.eubusiness.com/Finance/050831114912.e6x23dfu 1], în timp ce alte state bine industrializate, cum sunt Statele Unite vor creşte de trei ori pe atât, cu o medie de 3.2% pe an.
[http://www.neatideas.com/gdp.htm 2].
Nivelul de trai
Mai jos se află un tabel, care prezintă PIB-ul nominal total, PIB-ul nominal per capita, PIB-ul per capita (PPP) în funcţie de cel mediu pe uniune pentru cele 25 de state membre, pentru întreaga Uniune, pentru România şi Bulgaria care vor adera la 1 ianuarie 2007 şi pentru Republica Moldova (cu rol comparativ). Datele sunt estimări pentru 2005 ale Fondului Monetar Internaţional.
Legături externe
- [http://www.europa.eu.int Sit instituţional al Uniunii Europene]
- [http://www.infoeuropa.ro Centrul de informare al Comsiei europene în România]
- [http://www.mie.ro Ministerul Integrării Europene]
-
Categorie:Economie
fiu-vro:Õuruupa Liit
ja:欧州連合
ko:유럽 연합
ms:Kesatuan Eropah
simple:European Union
th:สหภาพยุโรป
zh-min-nan:Europa Liân-bêng
Categorie:Ţări în EuropaAceastă categorie cuprinde articole, liste etc precum şi subcategorii despre ţări din Europa.
Categorie:Ţări Categorie:Europa
ko:Category:유럽의 국가
simple:Category:European countries
Categorie:Europa de NordArticole relatate la Europa de Nord.
Categorie:Europa
Categorie:Ţările Uniunii EuropeneAceastă categorie cuprinde o serie de articole, subcategorii etc. despre ţările din Uniunea Europeană.
Categorie:Ţări Categorie:Ţări în Europa Categorie:Europa Categorie:Uniunea Europeană
ko:분류:유럽 연합 가입국
Verges (Francia)
Verges è un comune francese di 154 abitanti situato nel dipartimento del Giura nella regione della Franca Contea.
Verges
Verges
slots pisanie prac Muzyczne gry online bwin Nieruchomoci d
|
|
|
| :: RELATED NEWS :: |
Television på Cypern
Television på Cypern är precis som ön själv uppdelat på en grekcypriotisk och en turkisk del. De första sändningaran inleddes i liten skala 1957 under den brittiska kolonialtiden. På den grekcypriotiska delen finns Cyprus Broadcasting Corporation med de två kanalerna RIK 1 och RIK 2. Den turkcypriotiska motsvarigheten heter Bayrak TV. Dessutom förekommer satellitsändningar av grekisk
|
Sari
Sari är en klädedräkt som traditionellt bärs av många kvinnor i Indien. Sarin består av ett 5-6 meter långt tygstycke, som bärs över en blus, över ena axeln och strax under bröstbenet under andra armen, vikt enligt ett särskilt mönster för att sitta väl, sedan fastsatt med en form av nål. Sarin kompletteras också av en underkjol.
Se även
- Sari (stad)
|
Pressens etiska regler
Press, TV och radio har utfärdat en hållning i fråga om etiska regler, som gäller med stöd av de restriktioner som finns i tryckfrihetsförordningen och yttrandefrihetsgrundlagen. Dessa etiska regler är att ge korrekta nyheter, att bemöta kritik mot etiken och sakuppgifter, respektera den personliga integriteten, vara varsam med bilder så att de inte vilseleder, vara objektiv och lyfta fram flera åsikter, och att vara försiktig med att publicera namn.
Om
|
Television på Malta
Television på Malta. TV-sändningarna på Malta startade 1961. Public service-företaget heter Public Broadcasting Services - Malta och sänder kanalen TVM. Det finns dessutom flera partibundna privata stationer. Utöver detta mottas i hög grad grannlands-tv från Italien, varför många malteser kan förstå italienska genom att ha sett italiensk tv.
T
|
Aisha
Aisha (arab.عائشه `ā'isha = "hon som lever"), fullständigt namn Aisha bint Abi-Bakr (عَائِشَة بِنت أَبِي بَكر ), född 613/614, död 678 i Medina; Abu Bakrs dotter o
|
Rulla hatt
Rulla hatt, uttryck vilket betyder att roa sig på krog, diskotek eller liknande. Uttrycket torde härstämma från förra seklets början då herrarna ofta var prydda med hatt. Kupletter med dåtidens kändisar som Karl Gerhard som snurrande sin hatt runt pekfingret kan vara upphov
|
Bashir al-Assad
Bashar al-Assad (بشار الاسد), född 11 september 1965, Syriens president sedan 2000, då han efterträdde sin far Hafez al-Assad på posten. Han är utbildad till ögonkirurg i
|
Hank Williams
Hank Williams, eg. Hiram Williams, född 17 september 1923 i Georgiana, Alabama, USA, död 1 januari 1953 i Oak Hill, West Virginia, USA. växt och av dess frukter gör man mjöl eller gryn. I blinier (ryska plättar), i bröd och i gröt används det. Har kommit till ny användning genom att det saknar gluten
|
Upphärad
Upphärad är beläget i södra delen av Trollhättans kommun. Bergslagsbanan passerar rakt genom samhället. Kyrkan som ligger strax väster om samhället är byggd 1724 och med torn från 1928. I Upphärads församling bor ca 1 243 inv (år 2003), varav 593 (år 2000) i samhället.
Några lokala kända personer är den kända m
|
|
